Alex Cazacu: Stand-up-ul nu e job, e un stil de viață

Îmi place foarte mult să merg la show-uri de Stand-up sau le văd pe Youtube. Apreciez de fiecare dată discursul celor aflați pe scenă și ascult nu numai ca să mă amuz, ci și ca să înțeleg sarcasmul, cum a fost construită gluma, care e linia pe care merge discursul și la ce reacționează publicul.

Știm că nu e ușor să creezi conținut de calitate. Știm că e și mai greu să urci pe o scenă ca să ”distrezi” lumea.

Dar ca să înțelegeți mai bine cum este, de fapt, lumea show-urilor de stand-up și ce presupune această carieră, Alex Cazacu (Stand-up Comedian & Host Ușor Picant) ne povestește detalii picante, de data aceasta fără chiftele 🙂 Enjoy!

Un glumeț mâncător de chiftele picante – cine e, de fapt, Alex Cazacu și cum a ajuns să facă stand-up? 🙂

Alex: Sincer, am stat un pic să mă gândesc cine e Alex Cazacu cu adevărat. Toți avem mai multe versiuni ale noastre  pe care le arătăm diverșilor oameni. 

Versiunea care e cea mai apropiată de cum sunt eu cu adevărat este cea care urcă pe scenă la standup. Acolo mă simt cel mai bine și cel mai în largul meu. Încă nu mă simt 100% confortabil ca prezentator la Ușor Picant, dar suntem pe drumul cel bun.

Mi-a plăcut standup-ul de când l-am descoperit. În clasa a 5-a a venit un coleg la mine și mi-a zis ceva de genul: “Uite ce voce de alb are negrul ăsta”. Mi-a arătat un clip cu Dave Chappelle din specialul lui, Killin’ Them Softly.

Atunci am fost mindblown. Primul meu gând a fost: “Wow, deci poți face asta? Spui chestii amuzante la microfon și oamenii îți dau bani ca să te vadă?”  După asta am început să urmăresc foarte mult standup din afară și de la noi. Atât de mult încât pasul spre o carieră în comedie a fost lin. 

Pe la 16 ani am făcut niște sketchuri care au bubuit pe Youtube. Atunci a fost prima dată când mi-am dat seama că pot scrie funny. 

La 17 ani am organizat un show de standup caritabil unde am urcat și eu pentru câteva minute cu glumițe, nu scrise de mine pentru că nu plănuiam să urc pe scenă atunci. Nu o vedeam ca pe o carieră, plus că sunt și destul de introvert și nu știam dacă pot să fac asta pe scenă.

Prima oară când m-am decis să fac asta pe bune, cu glume scrise de mine a fost la 20 de ani. Am început la Club 99, în perioada aia era cam singurul loc unde puteai să urci ca tânăr începător. 

Am coborât de pe scenă și fix cum am pus primul pas pe podea, mi-am dat seama că asta vreau să fac. Scena e cel mai puternic drog care există. Probabil ar fi vreo doi heroinomani care să mă contrazică, dar nu au timp să mă înjure.

De unde te inspiri pentru glumele din show-uri? Preferi mai degrabă să observi situații reale sau să le creezi?

Alex: Asta cu inspirația e o întrebare pe care o primim foarte des și cred că o primesc toți cei care fac lucruri creative. 

Inspirația vine prin muncă. Stai și muncești și scrii și te chinui să scrii glume și îți antrenezi creierul să vadă anumite pattern-uri în situațiile în care ești. Pentru mine standupul nu e un job, e un stil de viață. În fiecare moment mă gândesc și caut observații din care aș putea scoate glume.

Eu prefer situațiile reale pe care le exagerez. Mai glumesc uneori spunând că eu sunt exagerator de realitate.

Modul în care mă manifest pe scenă duce spre comedie observațională și storytelling. Văd lucruri în societate și vorbesc despre ele sau povestesc întâmplări din viața mea. Niciodată nu am plecat de la o chestie inventată 100%.

Care sunt stand-uperii pe care îi urmărești din România și/sau internațional?

Alex: Încerc să consum oricât de mult standup pot, history-ul meu de pe youtube sau Netflix e plin numai de standup.

Dacă vrea cineva să mă bată, mă găsește imediat în cluburile de comedie din București unde sunt aproape în fiecare seară, chiar dacă am show sau nu.

Dar ca standuperi care îmi plac extraordinar de mult, pe lângă cei din străinătate care sunt cunoscuți de oricine (Bill Burr, Louis Ck, George Carlin, Richard Pryor, etc…), se regăsesc: Andrew Schulz, Nate Bargatze, Drew Lynch, Daniel Sloss, Judah Friedlander și aș putea înșira încontinuu.

Și de la noi, îi urmăresc pe toți, fiind atât de mult prin cluburi. Dar dacă ar fi să arunc niște nume, Sorin Pârcălab este unul dintre comedianții care îmi plac enorm de mult.

Care e gluma ta preferată of all times?

Alex: Nu pot să aleg gluma mea preferată ever, e ca și cum ai întreba un părinte care e copilul lui preferat. Adică normal că are unul, dar nu poate să recunoască în public. 

De la mine clar nu pot să dau, mai ales că noi, comedianții, suntem într-o stare continuă de nemulțumire față de materialul pe care îl avem sau îl scriem. Suntem foarte auto critici și avem o nevoie continuă de validare externă. De la alții, sunt câteva glume la care revin ocazional și mă ung pe suflet.

Asta e una dintre cele mai bune ale unuia dintre zeii comediei, George Carlin. Îmi place extraordinar ritmul și modul în care construiește gluma. Tehnic e impecabilă. 
Asta e o altă glumă la care revin constant. Modul în care pășește atât de lin pe un teren minat și reușește să facă gluma asta fără să ofenseze nicio tabără e impresionant!
Și ca să dăm un exemplu oamenilor care cred că la noi nu se face standup, gluma asta a lui Sorin Pârcălab e superbă. La fel, tehnic e impecabil scrisă.
Ce părere/ feeling ai despre industria de stand-up din România? Cum e față de acum 5 ani, încotro crezi că se îndreaptă?

Alex: Față de acum 5 ani e o creștere incredibilă. Și, de fapt, în fiecare an standupul crește considerabil. Când m-am apucat eu, eram doar câțiva care mergeam pe la open mic-uri și încercam să facem asta, dintre care am mai rămas doar trei. Eu, Sergiu Mirică și Victor Băra. Acum cred că sunt vreo 30-40 de comedianți care încearcă să prindă locuri la open mic-uri.

Asta e bine, pentru că înseamnă că și publicul a crescut considerabil. Eu mă bucur pentru toți cei care încearcă să facă asta și încerc să promovez cum și unde pot fenomenul și pe cei care îl practică. În același timp, sunt câțiva care își creează bisericuțe și cred că suntem într-o luptă continuă unii cu alții. Nu înțeleg chestia asta, dar fiecare face ce vrea și încearcă să reușească oricum poate.

Eu sunt foarte pacifist și consider că toți suntem colegi. Toți ne-am apucat din dragostea pentru standup, de ce să lăsăm altceva să ne despartă? Sper să nu vadă asta oamenii care îmi pun show-uri, dar aș face-o și pe gratis. Atât de mult iubesc să fiu pe scenă.

Ca direcție în care se îndreaptă, sper să tot crească și să nu se spargă bula ca în anii 90 în State. Acolo a fost o foarte mare creștere a numărului de comedianți, piața a fost over saturated și au supraviețuit doar cei cunoscuți. Sper să nu fie cazul și la noi, mai ales că acum sunt mult mai multe modalități de promovare și poți ajunge mult mai ușor la public.

Zi-ne câte ceva de show-ul Ușor Picant 🙂 cum ți-a venit ideea? Câte chiftele picante ai mâncat până acum? Pe când sezonul 2?

Alex: Ideea a venit după ce am urmărit Hot Ones din State. Formatul show-ului e o adaptare după acea emisiune. Prima oară m-am văzut cu Mihai Iorga și Florin Căbescu, băieții cu care fac emisiunea, pe 4 ianuarie 2018. Atunci a fost prima noastră întâlnire în care să le zic de idee. Mie îmi plăcea foarte mult Hot Ones și am vrut să văd și artiștii de la noi cum reacționează la picant în timp ce răspund la întrebări incomode. Plus că, nu cred să mai fie cineva în România care să-și dea atât de mult interesul și să caute atât de multe despre invitat cum o facem noi. 

În România nu e cultura asta a celebrității și d-aia noi încercăm să ajutăm artiștii să fie mai apropiați de comuniatea lor și, în același timp, pe fani să afle mai multe despre artiștii lor preferați.

De când am avut acea prima întâlnire până când am dat drumul emisiunii a durat un an și 9 luni. Am încercat să facem totul cum trebuie, asta în timp ce eram și leneși. 

Emisiunea a fost primită extraordinar de bine, mult mai bine decât ne așteptam. Noi ne așteptam cam la o medie de 5-10 mii de vizualizări pe episod și noi avem, în primul sezon, o medie de 60 de mii de vizualizări pe clip. 

Chiftele mâncate am… mult prea multe. Mi-am crescut toleranța la picant, dar tot mă afectează fiecare episod filmat. Cel mai mult am filmat 3 episoade într-o săptămână și chiar nu vreau să depășesc acest record.

Sezonul 2 sperăm să apară la început de martie, cel târziu. Am întârziat mai mult acum pentru că am văzut că merge, am prins curaj și am început să investim și mai mulți bani pentru a crește calitatea emisiunii. Am schimbat camerele, microfoanele, grafica, un pic și formatul. Mai rămâne doar prezentatorul de schimbat.

Plus că, o să anunțăm în curând câteva proiecte la care am tot lucrat în ultima perioadă și pentru mine, dar și pentru Ușor Picant.

EXTRA – Un mesaj pentru cititori…

Alex: Mulțumesc celor care au citit până aici și mai ales celor care m-au susținut cu emisiunea și cu standup-ul. Datorită vouă am reușit să îmi dau demisia și să mă focusez doar pe asta.

Sper să ne susțineți emisiunea și în următorul sezon, cel puțin ca până acum! 🙂

Așadar, când aveți chef de o porție de râs, vă recomand să mergeți la show-urile lui Alex Cazacu sau să-l urmăriți online pe Instagram sau Youtube.

Când vreți să-l vedeți mâncând chiftele picante alături de vedetele ce îi răspund la întrebări, Ușor Picant e disponibil pe Youtube & follow on Instagram.

P.S.: Ce părere ai de acest interviu? Pe cine ai vrea să mai luăm la întrebări? Lasă-mi un comentariu!

Vezi alte interviuri aici.